Deșeurile alimentare și risipa alimentară se referă la produsele alimentare, precum și la părțile necomestibile asociate eliminate din lanțul de aprovizionare cu alimente. Asta înseamnă produse alimentare care nu este folosită pentru consumul uman. Alimentele care sunt încă complet comestibile în momentul eliminării lor sau care ar fi fost comestibile în timp util, dar din diferite motive sunt:
Risipa alimentară se referă la scăderea cantității sau a calității care are loc între locul de producție a alimentelor (de obicei ferma) și afacerea care va face vânzarea finală către consumator, care poate fi retailerul sau furnizorul de servicii alimentare.
Acest lucru poate avea loc și la fermă, când alimentele sunt transformate, ambalate, depozitate și distribuite.
Deșeurile alimentare se referă la scăderea calității sau a cantității care are loc la nivelul retailerilor finali (de exemplu, supermarketuri / magazine alimentare / piața locală) și a furnizorilor de servicii alimentare (de exemplu, restaurante, cantine școlare și din spitale, servicii de catering etc.) sau a consumatorului. Se poate întâmpla atunci când consumatorii nu reușesc să-și planifice corect mesele și să păstreze mâncarea până când putrezesște sau depășește termenul de valabilitate. Poate apărea, de asemenea, din cauza ofertei excesive pe piețe sau atunci când comercianții cu amănuntul sau consumatorii resping multe produse alimentare, deoarece acestea nu îndeplinesc standardele estetice sau de calitate.
Estimările globale sugerează că aproximativ o treime din alimentele comestibile produse se pierd sau se risipesc de-a lungul lanțului de aprovizionare din cauza mai multor factori, de la cei tehnologici la comportamentali (Gustavsson et al, 2011).
Această diagramă demonstrează că risipa de alimente este de aproximativ 8%, în timp ce deșeurile alimentare ajung la 20%, ceea ce înseamnă că această problemă este mai importantă decât risipa de alimente. De asemenea, arată corelația dintre impactul alimentelor consumate și impactul legat de deșeurile alimentare pe unitate de măsură de 1 kg.
Procesul începe ca producție primară – PP, apoi trece la prelucrarea alimentelor – PA, apoi trece la distribuția cu amănuntul – DA, apoi consum (în afara casei-în casă) – FC, și apoi se sfârșește cu aruncarea alimentelor – AA.
Deoarece 1,28 kg de alimente este necesar în prima etapă – PP, în timpul consumului consumatorului este redusă la 1 kg, cu aproximativ 0,20 kg de impact asupra deșeurilor alimentare.
Reducerea risipei de alimente necesită îmbunătățiri operaționale, cum ar fi prognozarea termenului de valabilitate, gestionarea stocurilor și inventarului, gestionarea lanțului frigorific sau elaborarea metodelor de a prelungi termenul de valabilitate. Necesită îmbunătățiri logistice raționale. În ultimele decenii s-au întreprins multe îmbunătăiri, dar în același timp cererile consumatorilor se îndreaptă către produse mai sofisticate, produse alimentare preparate sau produse exotice, sporind complexitatea logistică.
Reducerea deșeurilor alimentare necesită de asemenea îmbunătățiri operaționale, dar o diferență importantă este că există mult mai mulți actori și fiecare dintre aceștia gestionează un număr mare de referințe ale produselor alimentare (în timp ce lanțurile alimentare din amonte sunt mai orientate în funcție de tipul de produs, sectorul produselor lactate / sectorul alimentelor preparate etc.). Deșeurile alimentare pot fi reduse prin îmbunătățirea operațională și metodologică, dar și prin sensibilizare și educare.
Deșeurile alimentare sunt o realitate și există peste tot în lume, dar în moduri diferite. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 50% din risipele de alimente se produc în „amonte” sau post-recoltare și în timpul procesării, din cauza unor probleme precum depozitarea și refrigerarea inadecvată. Dar, în țările industrializate – precum cele din America de Nord, Europa și Asia industrializată – aproape jumătate din totalul deșeurilor alimentare la nivel mondial sunt „în aval”, ceea ce înseamnă că deșeurile alimentare provin din magazine alimentare, restaurante și gospodării.
Această schemă oferă o imagine de ansamblu asupra tipologiei deșeurilor alimentare. Produsele pe bază de plante sunt mai semnificative decât produsele pe bază de animale.
Acest lucru este destul de logic, deoarece producția de alimente pe bază de plante este mai mare decât producția de alimente pe bază de animale. Cu toate acestea, carnea are un impact asupra mediului mai mare decât legumele, astfel încât residuurile de carne au un impact mai mare chiar dacă reprezintă o proporție mai mică de deșeuri.